Afla ce raspuns de nota 10 i-a dat Dani Otil, "duduiei" care l-a vazut pangand la semafor

www.max-media.ro

Dani demonstreaza ca pe langa statutul de vedeta pe care il detine, este in primul rand un om simplu si sensibil mai ales la cazurile dramatice. Dupa parerea mea, nu este deloc iesit din comun sa vad plangand o persoana, chiar si pe strada. O doamna l-a suprins in trafic pe Dani aceasta ipostaza si  ceea ce nu stia era faptul ca acesta este implicat într-o camapnie umanitară pentru centrul Casa Hospice. Centrul va fi destinat copiilor care suferă de boli incurabile, în fază terminală. Nu de puţine ori, matinalul a făcut apel la cunoştinţele lui celebre pentru a le bucura sufletele micuţilor de aici cu jucării, hăinuţe, alimente sau ... concerte. De data aceasta, prezentatorul a filmat un spot pentru copiii internaţi aici şi, rememorând dramele lor, nu a mai rezistat, iar la întoarcerea în Capitală, la semafor, i-au dat lacrimile.

Insistenta de care a dat dovada aceasta femeie l-a facut pe Dani sa ii dea replica pe facebook:

"Da, duduie de la semafor...plangeam...

Ochelarii de soare acopera ochii, nu si lacrimile. Plang rar. Putine ma mai misca. Am vazut de toate. De data asta s-au adunat cam multe insa. N-am mai rezistat. Veneam de la filmarea pt Hospice. Am stat patru ore intre peretii viitorului spital Hospice. Imi imaginam cum imediat ce se termina cu santierul, saloanele se vor popula cu oameni pentru care fiecare minut conteaza. Cred ca oricare dintre noi are in apropiere(sau a avut) un bolnav incurabil. Ma intelegeti cand va zic ca viata lor chiar se masoara in clipe, nu ca a noastra in secunde de publicitate.

La santier am povestit de toate...si cu persoane care erau acolo numai pt ca asta le e meseria si cu persoane care erau acolo numai pt ca au fost trimisi de sefi, dar mai ales cu oameni care au inteles exact de ce sunt acolo. Ei nu construiesc o casa in care se va muta o familie cu doi caini, bona si profesoara de pian.

Construiesc un loc in care li se va usura situatia celor care stiu sigur...........

Am tinut mult in mine. M-am clatinat, apoi am incercat sa ma adun. M-am repliat si am asteptat sa se termine emisiunea de divertisment. Colegii mei nu mi-au gresit cu nimic. Daca eu cad, ei nu-si mai pot face meseria.

La Unirii, sub pasaj, n-am mai rezistat. Spre nedumerirea doamnei din SUV-ul alaturat, la semaforul urmator aveam lacrimi in barba...stiu nu e barbatesc.

Erau lacrimi...

-de bucurie ca facem din nou impreuna(cu neatza, cu echipa, cu telespectatorii, cu voi) ceva...ce se leaga intr-un mod atat de coerent si de frumos.

-de amar: in birou am un tablou pe care l-a facut un pusti de la Hospice Brasov. Era prietenul meu. Va jur ca arata, se juca si vorbea ca toti copiii de pe strada mea. Era bolnav insa. Pana tabloul a ajuns la mine...el a plecat.

-de ciuda...ca boala ne-a luat vara asta o fiinta minunata, ba mai mult, i-a chinuit fara mila ultimii ani...

-de dor: azi m-am prins ca cea mai dureroasa pierdere a familiei mele, cu multi muti ani in urma se intampla cand acel om bun...avea varsta mea de acum..."

Probabil doamna din SUV, se astepta ca Dani sa planga din alte motive, intens circulate prin presa. Iata cat de usor este sa judecam fara sa cunoastem cu adevarat ce este in sufletul omului.

sursa art. libertatea.ro